Pierderea habitatelor

Sturionii sunt foarte sensibili la schimbările habitatului. Habitatele alterate pot avea un impact imediat asupra obiceiurilor legate de reproducere, iernare, hrănire şi, în ultimă instanţă, pot duce la dispariţia lor.

Majoritatea speciilor de sturioni se reproduc în solul pietros al Dunării Inferioare pe care își depun icrele aderente înainte de a migra înapoi în Marea Neagră. Depunerea icrelor are loc în ape adânci și la temperaturi cuprinse între 9 și 15 grade Celsius.

Populațiile de sturioni au fost serios afectate de pierderea habitatelor propice din bazinul Dunării, prin lucrări de rectificare, canalizare și îndiguire pentru prevenirea inundațiilor, al căror rezultat a fost reducerea dramatică, cu 80% din suprafața luncilor şi a zonelor umede naturale, parte integrantă a sistemului fluviului. O altă ameniţare majoră pentru habitatele sturionilor o reprezintă navigaţia, mai ales prin activităţile adiacente care constau în adâncirea, rectificarea şi dragarea fluviului. Extragerea nisipului şi a pietrişului, precum şi pescuitul cu traulere au avut, de asemenea, efect negativ asupra populaţiilor de sturioni.

Faptul că încă nu cunoaștem care sunt cele mai importante locuri folosite de sturioni pentru reproducere în lungul Dunării Inferioare înseamnă că habitatele-cheie nu sunt protejate adecvat și pot fi deteriorate ireversibil.