Declinul sturionilor

De-a lungul timpului, nu s-a realizat o monitorizare atentă a populaţiilor de sturioni din Dunăre, din această cauză declinul lor fiind greu de cuantificat. În general, evaluarea mărimii populaţiilor speciilor migratoare în corpuri de apă mari nu este ușor de realizat. În cazul sturionilor din Dunăre, situaţia este şi mai dificilă, deoarece aceste specii au o structură a populaţiilor foarte complexă, cu indivizi de diferite vârste, răspândiți pe tot cuprinsul bazinului Dunării şi al Mării Negre.

Cu toate acestea, declinul sturionilor din Dunăre este demonstrat de scăderea rapidă a capturilor. Încă de la începutul secolului al XVI-lea, capturile de moruni au scăzut în bazinul mijlociu al Dunării, iar în secolul al XVIII-lea pescuitul sturionilor aflați în migrație în bazinul superior al Dunării a fost abandonat din cauza numărului redus de exemplare prinse. Dunărea Inferioară a continuat să fie ultima fortăreaţă a sturionilor, până la declinul accelerat din ultimele decenii. În România capturile totale anuale au scăzut, de la 1.144 tone în 1940, la mai puţin de 8 tone în 1995. În Bulgaria, aceste capturi au scăzut de la 63,5 tone în anii 1940, la 25,3 tone în perioada 1995-2002. Motivele acestor scăderi dramatice sunt complexe, dar lipsa de conştientizare şi informare stă la baza celei mai grave cauze: pescuitul excesiv.Sturgeon map

Sturionii din Dunăre: amenințări și distribuție
© WWF