Să cunoaștem experţii: Jutta Jahrl

WWF's Jutta Jahrl © Andreas Zednicek / WWF

Jutta Jahrl este managerul proiectului “Acțiuni comune pentru creșterea gradului de conștientizare privind supraexploatarea sturionilor din Dunăre în România și Bulgaria”. Jutta Jahrl este expert în conservare şi lucrează la  WWF din anul 2000. Sturionii fac parte din viaţa ei profesională de foarte mult timp. Ea crede că una dintre cele mai mari ameninţări pentru sturioni este cererea de caviar, cel mai valoros produs al acestor specii fascinante.

“Primul sturion sălbatic pe care l-am văzut avea aproximativ 2 luni şi o lungime de 22 de centimetri, un exemplar impresionant pentru acea vârstă. Oricum, indivizii acestei specii sunt cei mai mari peşti de apă dulce din lume.

Morunii adulţi pot atinge 6 metri lungime şi pot cântări până la 1,5 tone. Sturionul “meu” încă nu  ajunsese la aceste dimensiuni, iar ochii mari şi botul ascuţit îl trădau că era, încă, un pui.

Unii spun că sturionii sunt urâţi. Eu nu pot înţelege de ce oamenii cred asta. Poate că nu au o înfățișare atractivă, dar sunt de-a dreptul fascinanţi. Sturionii adulţi trăiesc, de obicei, în mare, dar migrează în ape dulci şi în cursurile superioare ale râurilor pentru a-şi depune icrele. Sturionii din Dunăre obişnuiau să migreze din Marea Neagră până la Viena şi chiar până în Germania, străbătând aproximativ 2000 de kilometri. Din păcate, asemenea migraţii nu mai sunt posibile de multă vreme. Sunt prea multe baraje care le blochează calea spre locurile de reproducere. Două bariere majore sunt reprezentate de barajele de la Porţile de Fier aflate la graniţa dintre România şi Serbia, reducând ruta de migrație la numai 860 kilometri.

Un alt aspect interesant este durata de viaţă a sturionilor. Din acest punct de vedere, ei se aseamănă foarte mult cu oamenii – se presupune că pot atinge vârsta de 100 de ani! Dar trebuie ținut cont și de faptul că devin maturi abia în jurul vârstei de 10-20 de ani.

Urmași ai unei epoci apuse

Fiind expert în conservare, sturionii fac parte din viaţa mea profesională de multă vreme. Astfel, am ajuns să iubesc aceste animale. Încă de pe vremea dinozaurilor, sturionii au trăit în toate tipurile de ecosisteme acvatice din lume. Dar acum, la peste 200 de milioane de ani, sunt în pragul dispariției, iar vina o poartă doar omul.

În luna iunie 2010 am văzut pentru prima oară un sturion de aproape. A fost un adevărat privilegiu să fiu prezentă, în România, la capturarea puilor din  acea primăvară. Capturare? Da, dar cu scopul de a ajuta la îmbunătăţirea metodelor de conservare a acestor animale. După ce au fost măsuraţi, cântăriţi şi marcaţi, peştii au fost apoi eliberaţi în casa lor, Dunărea. Cercetătorii români din cadrul Institutului Naţional de Cercetare Delta Dunării au fost foarte grijulii cu aceşti peşti valoroşi. Au eliberat cu grijă puii din plase, au notat dimensiunile fiecăruia şi le-au pus un marker individual pe înotătoarele dorsale.

Avem prea puține informații

Problema este că ştim foarte puţine despre aceste animale milenare și rare.De exemplu, încă nu se cunosc foarte bine locurile de reproducere. Această informaţie este vitală, deoarece potenţialele incubatoare pentru sturioni vor fi ameninţate – există planuri de intervenție pe Dunăre, în mai multe locaţii, cu scopul de a dezvolta navigaţia sau de a preveni inundaţiile, ca să nu mai vorbim de extragerea de pietriș.

O altă ameninţare serioasă este cererea de caviar, cel mai valoros produs al sturionilor. Dunărea Inferioară a fost singura zonă din Europa unde, în trecut,  se produceau  şi vindeau cantităţi foarte mari  de caviar. Acum, însă, capturile de sturioni s-au diminuat dramatic. Pentru îmbunătăţirea situaţiei, România a făcut un pas important în anul 2006, când a instaurat prohibiţia la pescuitul de sturion pe o perioadă de 10 ani. Bulgaria a urmat exemplul. Cu toate acestea, sturionii sunt în continuare capturaţi, în ciuda faptului că acum este ilegal. Am fost în Sfântu Gheorghe cu o echipă de filmare, pentru a intervieva câţiva pescari. Idilicul port pescăresc din România se află în mijlocul Deltei Dunării, în locul unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, un loc foarte cunoscut printre iubitorii de natură. Inițial, colegului meu Cristi, de la WWF- România, i-a fost foarte greu să convingă câţiva pescari să vorbească cu noi, dar, în cele din urmă, pescarii ne-au invitat în casele lor, ne-au servit cu scrumbie şi ficat de somn şi au vorbit, surprinzător de deschis, despre cum pescuiau sturioni, în ciuda prohibiţiei. Ei ne-au subliniat faptul că datorită caviarului reuşesc să susțină educaţia copiilor sau să-şi contruiască o casă.

Sunt încântată că propunerea noastră de proiect a fost aprobată de către Uniunea Europeană. Trebuie să dezvoltăm relația cu pescarii şi să-i aducem de partea noastră, pentru a lupta împreună pentru supraviețuirea sturionilor. Numai cu sprjinul tuturor părţilor interesate – pescari, cercetători, instituiţii-  sturionii vor avea nu numai un trecut glorios, ci şi un viitor.”

Interviu preluat din revista Panda Magazine, publicație WWF Austria.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *