Să cunoaştem experţii: Cristina Munteanu

WWF's Cristina Munteanu © WWF

Cristina Munteanu este Coordonatorul proiectului în România. Ea ocupă poziția de Expert specii la WWF- România de 6 ani. În materialul care urmează, Cristina ne povesteşte despre formarea şi experienţa ei şi, mai ales, despre cum acestea o ajută să contribuie la proiect.

“Am vrut să devin doctor, dar examenul de admitere la Medicină era foarte greu. Am decis să fac Biologie pentru că se ocupa cu organismele vii şi acest domeniu mi se părea uşor de înţeles. În anul al III-lea de studii, am avut oportunitatea să mă specializez în Ecologie. Era ca şi cum mi-aş fi regăsit visul – acela de a vindeca oamenii – dar la un nivel superior,  pentru că un mediu înconjurător sănătos contribuie în mod semnificativ la sănătatea umană privită din toate punctele de vedere: biologic, social şi economic.

Înainte să ajung un specialist interesat și fascinat de Dunăre,  ea m-a uimit mai întâi ca om. Îmi plac dimineţile liniştite de primăvară, când soarele se oglindeşte în luciul apei şi păsările cântă, căutându-şi perechea. Ca biolog, am ajuns să apreciez complexitatea elementelor care se întâlnesc aici: păduri, păsări, pescării, sturioni. Dinamica Dunării este surprinzătoare. Peisajul se schimbă în fiecare lună şi niciun an nu seamănă cu altul. Nu o să te plictiseşti niciodată încercând să înţelegi Dunărea și împrejurimile ei, în timp ce cauţi soluţii pentru speciile şi oamenii care trăiesc aici, împreună.

Cea mai importantă lecţie despre conservarea naturii, pe care am învăţat-o prin munca mea la WWF, este că trebuie să ai răbdare atât cu oamenii, cât şi cu natura. Rezultatele bune necesită relaţii solide şi de durată cu locurile și cu oamenii.

Primul meu proiect pe Dunăre a fost unul finanţat prin programul Life Natura al Uniunii Europene. Am plantat atunci specii indigene de salcie şi plop alb pe insulele de pe Dunăre, înlocuind plopii hibrizi.  Am construit cuiburi artificiale pentru vulturul codalb şi şoimul dunărean şi am încercat să ţinem sub control speciile invazive de amorfă, până când arborii nou-plantaţi au devenit destul de înalţi cât să domine arbuştii. A fost o luptă continuă cu seceta şi cu inundaţiile, care ne-au afectat în fiecare an munca, demonstrând că orice fiinţă trebuie să fie puternică şi foarte flexibilă, dacă vrea să supraviețuiască în zonele de luncă ale Dunării.

În timp ce lucram la acest proiect, m-am lovit de ameninţarea pe care o reprezintă planurile de infrastructură pentru navigaţie. Evaluând impactul navigaţiei asupra insulelor de pe Dunăre, am descoperit că este extrem de periculos pentru supravieţuirea sturionilor.

Mă întorc astfel la noul nostru proiect finanţat  tot de programul Life+ al Uniunii Europene. Unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestuia este să descoperi percepţiile variate pe care oamenii le au despre aceste specii străvechi. Cel mai greu ne va fi să lucrăm cu comunităţile de pescari. Acolo, aspectele socio-economice au fost ignorate multă vreme, iar conservarea naturii nu face casă bună cu sărăcia. Vom avea nevoie de o strategie eficientă pentru  a face din aceste comunităţi aliaţii noștri. Este un proiect la care lucrez deja cu mare, mare plăcere”.

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked *